închide
reactii-adverse-fluorochinolone

Ce s-a intamplat cu mine? De ce am simtit cum o bomba explodeaza in corpul si in mintea mea? De ce am ajuns de la antrenamente zilnice de fitness la aproape imposibilitatea de a merge? De ce eram atat de sperios si anxios? De ce tendoanele au fost atat de slabite si dureroase? De ce mi-am pierdut bursc energia, rezistenta si flexibilitatea?

Stiam raspunsul scurt la aceste intrebari. Am suferit o reactie adversa la levofloxacina (TAVANIC) – un antibiotic din clasa fluorochinolonelor – si am trecut printr-un sindrom toxic multiplu, o boala „misterioasa” care implica deteriorarea tesutului conjunctiv (tendoane, ligamente, cartilaj, burse, retina etc.). Deteriorarea sistemului nervos (central, periferic si autonom) si multe altele. Chiar daca stiam de ce m-am imbolnavit, mi-am pus semne de intrebare ce inseamna fluorochinolona? Cum afectaza fluorochinolonele tendoanele, muschii, cartilajul si nervii? Ce este toxicitatea fluorochinolonei? Ce s-a intamplat cu corpul meu?

Ei bine, medicii pe care i-am consultat NU au putut sa imi dea raspunsuri la aceste intrebari, asa ca m-am documentat singur. Iata cateva ipoteze pentru mecanismele prin care fluorochinolonele provoaca leziuni ale sistemului nervos si ale sistemului musculo-scheletic care se manifesta ca o bola multi-simptomatica, adesea cronica.

Toxicitatea Mitocondriala

Sindromul de toxicitate a fluorochinolonei este un rezultat al leziunilor mitocondriale? Aceasta ipoteza are cele mai multe dovezi pentru a o sustine. FDA a remarcat, pe 27 aprilie 2013 in „Revizuirea Farmacovigilentei”:

Levofloxacina a demonstrat ca afecteaza topizomeraza II la mamifere, in special in mitocondrii. Studiile in vitro efectuate la celulele de mamifere tratate cu medicamente au aratat ca acidul nalidixic si levofloxacina provoaca o pierdere a ADN-ului mitocondrial (mtADN), rezultand o scadere a respiratiei mitocondriale si o stopare in cresterea celulelor. Analiza ulterioara a legaturilor de proteine ADN dublu catenare din celulele tratate cu levofloxacina a aratat ca levofloxacina a vizat activitatea topoizomeraza II in mitocondrii.

De asemenea, este raportat intr-un articol de medicina din „Disfunctia Mitocondriala Bacteriana si Leziuni Oxidative provocate de Antibiotice” ca fluorochinolonele si alte antibiotice bactericide „distrug tesuturile mamifere prin declansarea eliberarii mitocondriale a speciilor reactive de oxigen (ROS)”. Iar „cresterea ROS duce la deteriorarea ADN-ului, a proteinelor si a lipidelor in vitro”.

Leziunile Mitocondriale si ciclul vicios al mitocondriilor deteriorate creaza un stres oxidativ (ROS), care conduc la mai multe deteriorari mitocondriale, care conduc la stres mai oxidativ si asa mai departe, pot duce la boala cornica multi-simptomatica.

Doctorul Bruce H. Cohen spune:
O problema care a agravat studiul bolilor mitocondriale inca de la primul caz raportat (in 1962) este ca manifestarile lor sunt remarcabil de diverse. Desi caracteristica de baza a tuturor este lipsta unei energii adecvate pentru a satisface nevoile celulare, ele variaza considerabil de la boala la boala, de la caz la caz, in efectele lor asupra diferitelor sisteme de organe, varsta de debut si rata de progresie, chiar si in familiile a caror membri au mutatii genetice identice, fara simtpome patognomonice. Desi cateva sindroame sunt bine descrise, orice combinatie de disfunctii ale organelor poate sa apara.

Dr. Cohen si Dr. Gold continua sa spuna ca:
Simptomele leziunilor mitocondriale cum ar fi oboseala, dureri musculare, dificultati de respiratie si dureri abdominale pot fi usor de confundat cu boala vasculara de colagen, sindromul oboselii cronice, fibromialgia sau boala psihosomatica.

Disfunctia mitocondriala si supraproductia ROS sunt asociate cu multe boli cronice, inclusiv Parkinson, Alzheimer, ALS, boli autoimune, cancer, fibromialgie, sindrom de oboseala cronica, autism si multe altele.

Simptomele de toxicitate ale fluorochinolonelor se aseamana cu cele ale bolilor autoimune, boli neurodegenerative si boli misterioase. La multe niveluri, este logic ca sindromul de toxicitate a fluorochinolonei sa fie o boala a leziunilor mitocondriale si stresul oxidativ care rezulta. Daunele mitocondriale si stresul oxidativ sunt aproape sigur parte din puzzle-ul de toxicitate cu fluorochinolone.

Toxicitatea Neurotransmitatorilor

Simptomele de toxicitate ale sistemului nervos central (SNC) includ depresia, anxietatea, psihoza, paranoia, insomnia severa, parestezia, tinitus, hipersensibilitate la lumina si sunet, tremur si tendinte de suicidare. Multe dintre simptomele de toxicitate ale fluorochinolonei la nivelul SNC pot fi atribuite efectelor fluorochinolonelor pe receptorii GABA. Fluorochinolonele „sunt cunoscute ca inhiband neconcurential activitatea neurotransmitatorului GABA, reducand astfel pragul de activare necesar pentru acel neuron pentru a genera impuls.” Inhibarea receptorilor GABA-A, precum si activarea receptorilor NMDA poate duce la numeroase efecte adverse severe ale fluorochinolonelor asupra sistemului nervos central.

In principiu, fluorochinolonele fac acelasi lucru cu neurotransmitatorii GABA ca o retragere prelungita a benzodiazepinelor. Se observa ca:

Utilizarea cronica a benzodiazepinelor provoaca adaptari compensatorii care determina ca receptorii GABA sa devina mai putin sensibili la GABA. La intreruperea tratamentului cu benzodiazepine, se dezvolta de obicei simptome de sevraj care pot persista timp de cateva saptamani sau luni. Antagonismul receptorului GABA-A este considerat a fi responsabil pentru toxicitatea SNC a fluorochinolonelor care afecteaza 1-4% dintre pacientii tratati. De asemenea, s-a descoperit ca fluorochinolonele inhiba legarea receptorului bnezodiazepinic. Rezultatele acestui mic studiu par sa confirme ca reactiile adverse la fluorochinolone apar mai frecvent la populatia depeendenta de benzodiazepine decat 1-4% observate in publicul larg si pot fi severe. Cei care au trecut prin retragerea benzodiazepinei va pot spune ca toate aspectele corpului sunt afectate. Este posibil ca disfunctia neurotransmitatorilor sa fie la baza tuturor simptomelor de toxicitate ale fluorochinolonei – desi cred cu tarie ca toate teoriile potentiale pe care le mentionez in acest articol lucreaza in tandem.

Deficitul de Magneziu

Fluorochinolonele diminueaza magneziul intracelular. Magneziul este necesar pentru mai mult de 300 de reactii enzimatice, este vital pentru sinteza vitaminelor, iar diminuarea magneziului poate duce la multe simptome de toxicitate ale fluorochinelonelor si alte boli cronice. Multi oameni care sufera de toxicitatea fluorochinolonei sunt ajutati prin supimentarea cu magneziu (sub diverse forme). Studiile au aratat ca legarea chinolonilor la ADN este mediata de magneziu.

Ipoteza ca fluorochinolonele diminueaza magneziul intracelular este bine descrisa in articolul urmator:

„Fluorochinolonele sunt antibiotice cu spectru larg derivate din acidul nalidixic care inhiba topoizomerazele bacteriene. Desi este foarte eficient din punct de vedere terapeutic, fluorochinolonele au fost asociate cu efecte secundare grave cum ar fi tendinopatia, neuropatia periferica, retinopatia, insuficienta renala, hipertensiunea si convulsiile. Aceste fecte pot fi rationalizate ca urmare a deficientei de magneziu indusa de medicament si, potrivit ipotezei, nu este intamplatoare faptul ca ele se aseamana cu complicatiile rezultate din diabetul de tip 2 si gestational. In plus, a existat o istorie a disglicemiei asociate cu anumite antibiotice fluorochinolone. Gatifloxacina a fost retrasa din utilizarea clinica dupa ce s-au raportat ca hiperglicemia indusa de medicament si alte fluorochinolone interfereaza cu homeostazia glucozei.”

„Mecanismul precis prin care fluorochinolonele pot induce deficit de magneziu intracelular este neclar. Aceasta poate implica proprietatile de chelatare a metalului substructurii 3-carboxichinolone care este comuna tuturor antibioticelor fluorochinolone si faptul ca substituentul 6-fluor in farmacofor da nastere unei lipofilitati suficiente incat medicamentele sa se poata dizolva si sa penetreze membranele celulare. S-a sugerat ca fluorochinolonele intracelulare pot exista aproape exclusiv ca si complexul de magneziu. Difuzia sau transportul activ al unui astfel de complex in mediul extracelular ar duce la epuizarea magneziului intracelular – un proces care poate fi stoichiometric sau catalitic si ar fi foarte lent reversibil, daca este deloc. Astfel, efectele fluorochinolonelor asupra nivelurilor intracelulare de magneziu pot fi considerate aproape cumulative (si este demn de remarcat faptul ca efectele secundare ale terapiei cu fluorochinolone se pot manifesta sau persista dupa mai multe luni dupa tratament). Alternativ, este posibil ca fluorochinolonele sa poata afecta metabolizarea magneziului prin intreruperea reasorbtiei renale a acestui electrolit.”

Distrugerea Microbiomului

Fluorochinolonele sunt antibiotice puternice care fac rau asupra bacteriilor din intestin. In plus, fata de uciderea fara discriminare a bacteriilor din intestinul persoanei care ia o fluorochinolona, s-a demonstrat ca fluorochinolonele induc cantitati mari de stres oxidativ in intestin.

Importanta florei intestinale pentru toate domeniile de sanatate este in prezent explorata. Un micribiom nesanatos este asociat cu Parkinson, Alzheimer, depresie, artrita reumatoida, diabet, Crohn si multe alte boli. Exista multi care cred ca radacina tuturor bolilor este in intestin.

Distrugerea bacteriilor vitale si inducerea stresului oxidativ in intestin, ar putea fi responsabil de dezastrul cauzat de sanatatea si bunastarea celor care iau fluorochinolone.

Modificari Epigenetice

Fluorochinolonele sunt intreruperi de topoizomeraza. Mecanismul pentru Levofloxacina si toate celelalte antibiotice fluorochinolone este:

Actiunea bactericida a levofloxacinei rezulta din inhibarea enzimelor topoizomeraza II (giraza ADN) si topoizomeraza IV (ambele topoizomeraze de ip II), care sunt necesare pentru replicarea, transcriptia, repararea si recombinarea ADN-ului bacterian. Topoizomerazele sunt enzime care sunt necesare pentru transcriptia ADN si ARN. Medicamentele cu intrerupere de tip topoizomeraza au fost descoperite ca afecteaza profund expresia genelor. Este posibil ca fluorochinolonele sa declanseze expresia genelor latente. De exemplu, cei care au o predispozitie spre o boala autoimuna pot aduce boala autoimuna cu fluorochinolona. Anecdotic, se pare ca orice slabiciune existenta a unei persoane este exacerbata de fluorochinolone.

Este posibila ipoteza in „Reactii Adverse Epigenetice ale Produselor Farmaceutice Comune” ca taote reactiile adverse la fluorochinolone se datoreaza mecanismelor epigenetice:

Chinolonele sunt o familie de antibiotice cu spectru larg. Acestea inhiba giraza ADN bacteriana sau enzima topoizomerazei IV, inhiband astfel replicarea ADN si transcriptia. Celulele eucariote nu contin giraza ADN sau topoizomeraza IV, asa ca s-a resupus ca chinolonele si fluorochinolonele nu au efect asupra celulelor umane, dar s-a aratat ca inhiba ADN polimeraza eucariota alfa si beta si deoxinucleotidil transferaza terminal, afecteaza progresia ciclului celular si functia de limfocite in vitro, si pot provoca alte fecte genotoxice. Acesti agenti au fost asociati cu o serie variata de efecte secundare, incluzand hipoglicemia, hiperglicemia, disglicemia, prelungirea QTC, convulsii, fototixicitate, ruptura tendonului si colita pseudomembranoasa. Cazuri de neuropatie persistenta care au dus la parestezii, hipoestezii, disestezii si slabiciune sunt destul de frecvente. Chiar mai frecvente sunt rupturile umerilor, a mainilor, a tendoului lui Ahile sau altor tendoane care necesita reparatii chirurgicale sau duc la dizabilitati prelungite. Interesant, schimbati extensive in expresia genelor au fost gasite in cartilajul articular al soarecilor care primeau agentul antibiotic chinolon ofloxacin, sugerand un potential mecanism epigenetic pentru artropatia cauzata de acesti agenti. De asemenea, s-a aratat ca incidenta fluorochinolonelor este crescuta comparativ cu martorii, ceea ce sugereaza posibilitatea unor modificari persistente ale expresiei genelor in ficat si inima.

S-a descoperit ca fluorochinolonele diminueaza ADN-ul mitocondrial, iar mitocondriile au fost dovedite ca afecteaza exprimarea genelor.

Este posibil ca fluorochinolonele sa modifice expresia genetica profunda si ca efectele adverse ale fluorochinolonelor sunt rezultatul unei expresii genetice modificate. Fluorochinolonele sunt, la urma urmei, interuptoare de topoizomeraza.

Tulburari Tiroidiene

Tulburarile tiroidiene, in special cele autoimune, nu sunt o gluma. Tulburarile tiroidiene autoimune nu sunt pur si simplu tulburari ale glandei tiroide. In opinia mea, sunt tulburari sistemice, care afecteaza multe sau toate celulele si tesuturile din organism, motiv pentru care pot exista astfel de simptome foarte raspandite si potential devastatoare. Exista numerosi factori de stres care contribuie la boala tiroidiana si boala endocrina, iar antibioticele fluorochinolone pot fi una dintre ele. Fluorochinolonele exercita multe efecte daunatoare asupra axei tiroidiene provocand producerea de anticorpi anti-tiroidieni care declanseaza o afectiune subclinica sau tacuta la pacientii susceptibili la o afectiune patologica activa. Aceasta este o preocupare serioasa, sau ar trebui sa fie. O conditie silentioasa inseamna tocmai asta – nu stiti daca aveti aceasta predispozitie. Pot spune din propria mea experienta ca luarea unui antibiotic fluorochinolon nu este o modalitate de a afla. Este responsabilitatea firmelor de Farmaceutice sa furnizeze avertismente si riscuri adecvate ale acestei posibilitati si responsabilitatea profesiei medicale de a se asigura ca testele adecvate excludi acesti anticorpi impreuna cu alti factori potentiali de risc, inanite de a prescrie un antibiotic fluorochinolon. Din pacate, niciunul din aceste lucruri nu se intampla chiar acum. Pana atunci, cred ca orice persoana care ia in considerare administrarea unui antibiotic fluorochinolon pentru o infectie simpla, cum ar fi infectia urinara necomplicata sau sinuzita, ar trebuie sa fie constienti de factorii de risc si de posibile alternative.

Pe baza a ceea ce am invatat in ultimii ani, cred ca orice persoana cu endocrinopatii preexistente de orice tip (indiferent daca sunt sau nu cunoscute), prezinta un risc crescut pentru aceste reactii adverse. De asemenea, cred ca oricine a experimentat orice fel de reactie flox a devenit acum un semn de avertizare si are un risc crescut de a dezvolta endocrinopatie clara sau clinica, ca urmare a faptului ca este intoxicat in orice moment dupa.

Cea mai buna abordare, desigur, este sa stati departe de aceste medicamente cu totul, daca este posibil. In optinia mea, pe baza propriei mele experiente, dezvoltarea unei tulburari tiroidiene severe de-a lungul vietii – sau orice alta tulburare – pentru a rezolva o problema pe termen scurt, cum ar fi o infectie complicata cu un antibiotic fluorochinolon, nu merita riscul.

Afectarea Ficatului

Norfloxacina (Nolicin) se cumuleaza atat in ficat, cat si in plamani si este supus circulatiei enterohepatice. Recent s-a constatat ca provoaca hepatita acuta.

Levofloxacina pare sa provoace semne floridice ale bolii hepatice. Cu toate acestea, tulburarile subclinice tranzitorii ale functiei hepatice sunt o caracteristica comuna a multi medicamente metabolizate in ficat si acest lucru poate explica frecventa constatarii modificarilor transaminazelor in studiile privind siguranta noilor medicamente. Aceste descoperiri biochimice sunt, de obicei, respinde ca zgomot fara sens, dar ele pot fi, de fapt, markeri sensibili sau suprasensibili de vulnerabilitate, de specificitate scazuta.

Concluzie

Acesta este un articol lung si destul de complex. Cu toate acestea, am evitat multe explicatii posibile pentru cauzele toxicitatii fluorochinolonelor. Nici macar nu sunt atinse posibilitatile ca toxicitatea fluorochinolonei sa fie o tulburare lizozomala, boala autoimuna, supradozaj cu fluor, intestin permbeabil, raspunsul histaminei, activarea celulelor mastocite, boala serica si multe alte posibilitati. Suspectez ca toxicitatea fluorochinolonei este o combinatie a tuturor lucrurilor mentionate mai sus si in acest paragraf si ca exista multiple interactiuni intre toate sistemele biologice. Toxicitatea fluorochinolonei este o boala sistemica si toate sistemele corporale lucreaza impreuna.

Desi fluorochinolonele pot arunca o bomba in biochimia noastra, sistemele multiple care lucreaza impreuna pentru a ne face bolnavi pot, de asemenea, sa lucreze impreuna pentru a ne face bine. Avem mecanisme uimitoare de vindecare care sunt mai puitin intelese decat mecanismele care ne fac sa ne simtim bolnavi (si acestia sunt intelepti in mod nemaipomenit). Corpurile noastre sunt o retea complexa si minunata. Toate sistemele noastre corporale colaboreaza perfect de cele mai multe ori se straduiesc sa se intoarca la sanatate in fiecare moment al vietii.

Desi exista sute de articole despre efectele daunatoare ale fluorochinolonelor, intrebarea Ce este toxicitatea fluorochinolonei? – ramane fara raspuns. Oricare dintre posibilitatile mentionate mai sus este complexa. Puneti-le pe toate impreuna si intelegerea devine aproape imposibila. Din fericire, intelegerea nu este necesara pentru vindecare. Dar ar fi fost foarte, foarte, foarte frumos sa se faca niste eforturi pentru intelegerea reactiilor adverse la fluorochinolone.

Tags : ciprinolfluorochinolonenolicinreactii adversereactii adverse tavanictavanic
zamy

Autorul zamy

Scrieti un Comentariu